Povesti, in mers, din Bucuresti
O colectie de instantanee urbane, scrisa cu verva si umor
O serie de portrete bucurestene, in care te vei regasi cu siguranta
Scrisa cu mult umor si emotie, aceasta antologie a trairilor laolalta nu te lasa sa treci nepasator printre notele de subsol ale conversatiilor aparent banale din mijloacele de transport in comun. Diana Popescu, autoarea cartii, jurnalista de cursa lunga si scriitoare, a cartografiat in aceste fragmente urbane multe chipuri ale orasului, atat de iubit si de detestat, deopotriva.
Jurnalist cultural de cursa lunga, Diana Popescu a lucrat la cotidianele Adevarul si Gandul si a fost, vreme de 7 ani, producatorul emisiunii DIGICULT de la Digi24. Modereaza podcastul CRONICARI DIGITALI din 2020, an in care a publicat si prima carte de literatura pentru copii: „Aventurile Lunei in lumea cuvintelor sucite”. Lista ei scurta de prioritati include batutul lumii in lung si-n lat, arhitectura, arta moderna si gastronomia.
„Nu va lasati pacaliti: niciunul dintre autobuzele, troleibuzele ori tramvaiele care circula prin Bucuresti nu e doar un autobuz, un troleibuz sau un tramvai. Parcul auto al STB e, de fapt, o colectie de teatre neconventionale, mereu in miscare. Fiecare mijloc de transport circula prin oras echipat cu propria lui scena atipica, pe care actori inca anonimi participa la un festival al tragicomediei. Sunt o mare consumatoare de teatru, in toate formele lui, deci nu mi-as putea refuza deliciile acestor reprezentatii. Drumurile zilnice alaturi de protagonisti si spectatori necunoscuti sunt o <<placere vinovata>>, utila si cat se poate de instructiva. Nu doar ca ajung unde am nevoie, dar fac si un exercitiu necesar oricaruia dintre noi: o iesire din bula, un plonjon in realitatea uneori cruda, alteori de-o blandete induiosatoare. Mi s-a parut nedrept sa tin doar pentru mine toate intamplarile, dialogurile, glumele, tristetile, indoielile, tandretile la care asist, in <<peregrinarile>> mele bucurestene. Fiindca ele merita o scena mai mare si-un public numeros. Ba, uneori, chiar aplauze. Asa se face c-a aparut aceasta carte: un jurnal mobil, un <<buletin de Bucuresti>> agitat si colorat ca orasul insusi. O dare de seama plina de furie, entuziasm, resemnare, delicatete, vorbe de duh si absurd antologic. Un maraton savuros de rasu’-plansu’ caruia va invit sa-i fiti martori. Si, de ce nu, participanti.”
Diana Popescu
Recenzii
„O proclam pe Diana Popescu zeita transportului in comun din Bucuresti si din imprejurimi. S-ar cuveni, asa stand lucrurile, ca templul ei sa fie in perpetua miscare, cu volan, roti, bare de sustinere si locuri rezervate pentru – cum era pe vremuri? – „batrani, femei gravide, persoane cu copii in brate”. Ochii de Argus ai Dianei scaneaza non-stop peisajul uman din tramvaiele, autobuzele si troleibuzele capitalei, iar urechile ei capteaza tot ce se aude in jur, in registre care oscileaza intre pisiceala si lehamite, intre elan si suparare, intre imprecatie si rugaminte senzuala. „Umor pentru umori” – iata doar unul dintre sloganurile cu care circula Diana Popescu pe traseele supraterane ale orasului, coborandu-se uneori (la propriu) si la nivelul metroului. Paginile din Viata are abonament pe toate liniile au dinamismul relatarii la prezent si impestriteala cateodata contrarianta din Aparatori sau Berceni, din Bragadiru sau Unirii. Evantaiul uman care sopocaie, urla, zumzaie, ingana, barfeste, ironizeaza sau recita de la o statie la alta nu-si opreste miscarea ritmica, indiferent de temperatura sau de inghesuiala din vagoane. Diana Popescu nu numai ca face opera de arhivar al comportamentelor, dar isi gaseste vreme si pentru limbi straine pe care e intelept le deprinzi cat mai repede (un exemplu: prichindeza). Cartea ei este un almanah neconventional al calatorilor si al calatoriilor de-a lungul si de-a latul unui furnicar baltat, pe care il adori exact in masura in care-l detesti.”
Radu Paraschivescu