Strategii de criza in managementul turismului durabil - Studiu de caz - Romania - Cristian Florea

Turismul, ca forma si activitate, are o vechime ce nu poate fi stabilita cu exactitate, desi termenul a aparut in Anglia in jurul anilor 1700 pentru a defini activitatea de calatorie din Europa (Nistoreanu, 2005a). Diverse forme de turism s-au manifestat inca din cele mai vechi timpuri, de pe vremea cand Omul-Culegator calatorea pentru a-si procura hrana. Mai tarziu, Omul-Agricultor a calatorit pentru a-si extinde si imbunatati arealul prin cultivarea produselor agricole primare.

Mai apoi, Omul-Misionar a calatorit pentru a raspandi crestinismul in alte tari unde acesta nu exista. Omul-Cercetator, din perioada Evului Mediu, a mers prin lumea larga pentru a cunoaste alte tinuturi si continente, descoperind mai bine planeta. Nu in ultimul rand, Omul-Creator de Idei si Inovatii a perindat lumea pentru tehnologii si inventii, in special din domeniul IT, pentru a le expune, prezenta si valorifica. S-a ajuns, astfel, la forma actuala de turism, cunoscuta sub denumirea de turism de calatorie si voiaj sau pentru odihna si recreere, dar si a altor forme de turism.

Turismul international reprezinta in zilele noastre una dintre cele mai importante ramuri economice pe plan mondial, ocupand o pozitie strategica prin contributia sa la formarea si marimea PIB-ului. Acesta include activitati producatoare de servicii care sunt lansate in ideea satisfacerii nevoilor de consum ale turistilor. Turismul detine o pondere de circa 5% din Produsul Brut Global, generand 6-7% din forta de munca.

La scara globala, in ceea ce priveste veniturile, turismul international ocupa un loc important dupa sectorul petrolier si cel al chimicalelor si industriei producatoare de masini. Cu toate acestea, dezvoltarea turismului presupune si provocari majore determinate in principal de cresterea continua atat a calatoriilor in interiorul statelor, cat si a calatoriilor internationale si, in egala masura, de criza economica ce a afectat in mod neunitar intreaga planeta.

Romania trebuie sa acceada pe drumul armonizarii cu acest context global si sa contribuie astfel la amplificarea constiintei globale. Prin urmare, Romania trebuie sa coreleze conceptele de ,,eco-management”, respectiv ,,ecoturism” in vederea dezvoltarii unui turism sustenabil. In perspectiva evolutiei si dezvoltarii viitoare a turismului in Romania, este necesar sa se tina seama de o serie de factori, dintre care, cei mai relevanti sunt: factorii economici, ecologici, organizatorici, tehnici, demografici, psihologici, etc. si sa fie capabila sa sustina implementarea unor strategii de criza in vederea dezvoltarii turismului durabil.

Toate caracteristicile evidentiate anterior au reprezentat punctul de plecare si motivul pentru care am decis sa elaborez lucrarea de fata.

Nu in ultimul rand doresc sa multumesc sustinatorilor mei, sotiei si familiei, dar si conducatorului de doctorat si profesorilor care m-au inspirat si care mi-au oferit support continuu pana la final.

Autorul