Stiluri de vointa radicala, Susan Sontag

„Stiluri de vointa radicala este cea de‑a doua culegere de eseuri a lui Susan Sontag, dupa inca si mai epocala Impotriva interpretarii (1966). Aparuta in 1969, reprezinta momentul ei soixante‑huitard. In anii aceia, „numele ei era sinonim cu Zeitgeist‑ul”. Susan Sontag: eseista, romanciera, regizoare, activista, evanghelista a Noului. Era peste tot: membra a comitetului de selectie al Festivalului de Film de la New York, membra a unui grup de opozanti americani ai Razboiului din Vietnam, care viziteaza Hanoiul in vara lui 1968. Era o neobosita introducatoare de idei noi – multe dintre ele de provenienta franceza – in cultura americana. Ca sa imprumut de la criticul de film Serge Daney un termen descriptiv pe care acesta il folosea pentru el insusi, era un passeur, adica o passeuse – una cu o spectaculoasa alonja transmedia…Sontag era o bête noire a intelectualilor mandarini americani inca de la prima publicare (in 1964) a eseului „Impotriva interpretarii”, perceput de ei ca un cantec de sirena chintesential‑saizecist care le cerea ca din intelectuali ce fusesera sa se recalifice ca orgiasti. Daca unii o acuzau de antiintelectualism, pe altii ii irita aerul de aroganta intelectuala degajat de interventiile ei in dezbateri: intervenea ca sa faca ordine (si chestia cea mai enervanta trebuie sa fi fost ca, de obicei, chiar facea). A fost mult ironizata ca girueta, ca radicala multilateral dezvoltata, ca premianta sau overachiever‑ita a radicalitatii, concurenta inchipuita a unor Fonda si Dunaway la titlul de suprema diva seventies, comitet american de primire, format dintr‑o singura persoana, pentru mari barbati europeni.” (Andrei Gorzo)

Cuprins

Estetica tacerii
Imaginatia pornografica
„A gandi impotriva-ti”: reflectii despre Cioran
Teatru si film
Persona lui Bergman
Godard
Ce se intampla in America (1966)
O calatorie la Hanoi.