Zero-Unu - Ioana Serban

Lirica Ioanei Serban vorbeste despre singuratate in mijlocul multimii, ”in acea apropiere de nimeni cu nimeni”, despre singuratate in tumultul veacului si despre credinta, despre spiritualitate ca alternative la dezintegrare. Intr-o vreme in care ceea ce e profund, sacru, imuabil e condamnat la interiorizare, poezia, profesata ca atingere a aripii ingerului devine (in)semn: decoratie si stigmat: ”Acum: mai singur decat inainte:/ cavernele mele au prins picioare si au migrat/ focul pe care-l aprindeam inauntru a migrat/ si la fel si/ spaimele pe care le aprindeam sa-mi incalzeasca focul/ acum ma pot plimba pot admira/ pretutindeni:/ anunturi de vanzare pentru/ un fost haos.Zero-Unu este un volum de debut in care toate gesturile sunt acolo, un volum in care Ioana Serban realizeaza o impletire intre rozul lui Goya (...) rozul lui inspaimantator si primavara care aluneca din eprubeta, o poezie ca un ritm cardiac, atat de fragil care continua sa pulseze creand lumi.Andrea Hedes