Viata cea noua

Castigator al Premiului Nobel, Orhan Pamuk este un scriitor a carui imaginatie impleteste cu maiestrie similitudinile si diferentele dintre Orient si Occident, imbogatind literatura europeana cu influente din cultura islamica si folclorul turc traditional. „Intr-o zi am citit o carte si intreaga mea viata s-a schimbat.“ - fraza de debut a Vietii celei noi (romanul cu reputatia celei mai rapid vandute carti din istoria Turciei) deschide poarta unui periplu romanesc halucinant, parte thriller intelectualist, parte poveste de dragoste, ce ne conduce spre tainele vietii si ale mortii. Prins intre enigmatice conspiratii bizantine si texte de un magnetism hipnotic, tanarul student Osman strabate neobosit drumurile primejdioase din stepele Anatoliei - un univers bizar, bantuit de vieti spulberate, autobuze demente, oameni osteniti, incaperi paraginite, panouri de publicitate coscovite, litere sterse, stafii... In aventura sa picaresca, eroul cunoaste, rand pe rand, dragostea, initierea, dar si moartea, traieste iluziile si deziluziile Turciei moderne. Viata cea noua, cartea fascinanta, detinatoare de taine, se vadeste a fi himera necesara, ce transfigureaza existentele si confera lumii aureola inegalabila a visului. Visul ca viata, dincolo de fruntariile constrangatoare ale timpului... Romanul lui Orhan Pamuk, Viata cea noua, este o meditatie despre Carte si rosturile ei, despre realitate si fictiune, despre destin si intamplare, despre metamorfozele sinelui si identitatile noastre schimbatoare. „Un roman halucinant si straniu... ce navigheaza de la saradele intelectualiste borgesiene catre lirismul mirific al lui Gabriel García Márquez.“ Fragment Viata cea noua, Orhan Pamuk Intr-o zi am citit o carte si intreaga mea viata s-a schimbat. Inca de pe cand ma aflam pe la primele pagini am simtit atat de intens forta cartii, incat am avut impresia ca trupul mi se desprindea si se indeparta de masa, de scaunul pe care stateam. Dar, desi socoteam ca trupul meu se detasase si se indepartase de mine, parea ca ma aflam, mai mult ca niciodata, cu intreaga mea existenta si identitate, pe scaun, la masa, iar cartea isi arata inraurirea nu numai asupra sufletului meu, ci asupra a tot ceea ce ma facea sa fiu eu insumi. Era o inraurire atat de puternica, incat am crezut ca din paginile cartii se revarsa asupra mea o lumina care imi intuneca mintea si care o facea, totodata, sa straluceasca din rasputeri. M-am gandit ca, multumita acelei lumini, aveam sa ma reinnoiesc din temelii, ca datorita ei aveam sa ies de pe fagasul firesc, am simtit in ea umbrele unei vieti pe care urma sa o cunosc si de care, mai pe urma, urma sa ma apropii. Stateam la masa, eram constient, cu o parte a mintii mele, ca eram asezat la masa, ca intorceam paginile si citeam noile cuvinte, noile pagini, in vreme ce intreaga mea viata se preschimba. Dupa o vreme, m-am simtit atat de nepregatit si de neputincios in fata lucrurilor care mi se intamplau, incat mi-am indepartat fata de paginile cartii, manat de o pornire de moment, de parca as fi dorit sa ma feresc de forta care se revarsa din carte. Abia atunci mi-am dat seama, cu teama, ca lumea din jurul meu se schimbase cu totul si am fost cuprins de un sentiment de singuratate pe care nu-l mai incercasem niciodata pana atunci. Parea ca ramasesem cu desavarsire singur, intr-o tara a carei limba, ale carei datini, a carei geografie imi erau necunoscute. Neputinta cu care m-a inzestrat acest sentiment de singuratate m-a legat, intr-o clipa, si mai strans de carte. Ea urma sa-mi arate ce trebuia sa fac in noua tara in care ma pomenisem, lucrurile in care doream sa cred, pe care urma sa le vad, calea pe care avea sa o urmeze viata mea. In vreme ce intorceam paginile, una cate una, incepusem sa citesc cartea si ca pe un ghid care urma sa ma calauzeasca pe un taram salbatic si strain. "Ajuta-ma, imi venea sa-i spun, ajuta-ma, in asa fel incat sa aflu viata cea noua fara sa dau de necaz." stiam insa ca acea viata era zamislita din cuvintele ghidului. In vreme ce citeam cuvintele, unul cate unul, ma trudeam, pe de o parte, sa-mi aflu calea, iar pe de alta parte imi imaginam, rand pe rand, deconcertat, miracolele de vis care urmau sa ma faca sa ratacesc de-a binelea drumul. In tot acest rastimp, cartea statea la mine pe masa, raspandindu-si lumina pe chipul meu, dar avea un aer familiar, la fel ca toate celelalte lucruri din camera mea. Am simtit asta in vreme ce intampinam, cu uimire si bucurie, viata cea noua, lumea cea noua care se deschidea in fata mea; cartea care urma sa-mi schimbe viata in asemenea masura era, de fapt, un obiect ca toate celelalte. Pe cand mintea mea isi desfereca, incetul cu incetul, ferestrele si usile, deschizandu-se catre minunatiile si temerile noii lumi pe care mi-o promiteau cuvintele, ma gandeam din nou la intamplarea care ma purtase spre carte, dar aceasta era o amagire care ramanea la suprafata mintii mele, care nu patrundea in abisurile ei. Pe masura ce citeam, reveneam, parca, la aceasta amagire, dintr-un soi de temere: lumea cea noua pe care mi-o dezvaluia cartea era atat de straina, atat de stranie si de uimitoare, incat, spre a nu ma cufunda cu totul in ea, eram bantuit de neastamparul de a percepe ceva legat de prezent. Deoarece in mine se instapanea teama ca, o data ce as fi ridicat ochii din carte, privindu-mi camera, dulapul, patul si aruncand o privire fugara pe fereastra, nu as mai fi regasit lumea asa cum o lasasem. Despre Autor: Orhan Pamuk Este cel mai cunoscut si, totodata, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de intreaga Europa ca una dintre cele mai valoroase si originale voci ale ultimilor ani. Nascut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectura la Universitatea Tehnica din orasul natal, abandonate ulterior; in 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistica al aceleiasi universitati. Din 1974 s-a consacrat aproape in intregime scrisului, dupa ce, o vreme, cochetase cu pictura. Opera sa, elogiata cu entuziasm de critici si tradusa in peste 40 de limbi, cuprinde romane — printre care Fortareata alba, Cartea neagra, Viata cea noua, Ma numesc Rosu, Zapada - si un volum de memorii dedicat Istanbulului. Recunoasterea internationala s-a concretizat si intr-o pleiada de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis s.a.