Poezii alese - Mihai Eminescu
Plasata in colectia Clasici Romani cartea de fata se alatura celorlalte prin care se valorifica potentialul creativ al poporului roman prin reprezentati de seama. Prin cuvantul clasic se poate intelege clasicismul ca si curent literar dar si o valoare perena ce strabate timpul si care prin repetitie constanta se pastreaza in constiinta unei comunitati. Desfasurarea existentei in cercul stramt intre viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor, a unei natiuni in concertul culturii universale.
Colectia Clasici Romani nu face altceva decat sa reinvie cateva din cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale in context universal si sa refaca astfel geneza si moartea pentru a se pastra vie viata spirituala.
Volumul Poezii alese semnate de Mihai Eminescu prin structura lui cuprinde Poezii publicate in timpul vietiisi Poezii publicate postum grupand 83 de texte poetice publicate postum. De asemenea cartea cuprinde untabel cronologic unde sunt evidentiate cateva din cele mai importante momente ale vietii si creatiei eminesciene dar si un indice alfabetic al poeziilor pentru o mai buna descoperire a textelor cautate de lectorul avizat. Grafica este in acord cu intreg continutul cartii facand impresia coborarii si ridicarii impersonale a poetului dinspre frumosul teluricului spre inaltul viselor si al zborului catre idealuri in veci neatinse ce strabate opera eminesciana, care pare o continua nastere si moarte alunecand permanent intre inger si demon, intre romantism si clasicism, intre nastere repetata si moarte adanca.
Moartea nu este insa una ce tine de domeniul obisnuitului caci thanatosul are in vizunea poetului un sens matricial si unul funebru. Peisajul nu este unul geografic ci unul sufletesc atat de specific natiunii romane si vizibil inca de la celebra Miorita.
Poeziile eminesciene cuprinse in acest volum se circumscriu temelor fundamentale ale liricii sale de la cea a timpului ce se scurge inexorabil si continuand cu istoria, natura si dragostea sau cosmogonia, al nasterii, al genezei omul plasat in cadrul universului cosmic.
Mergand pe linia trasata de Mihai Eminescu in cultura romana printr-o bogata cultura universala si prin curiozitatea intelectuala, de care a dat dovada pe tot parcursul vietii sale se poate descoperi inca o data faptul ca omul prin conditia sa de fiinta efemera nu poate pastra clipa fericirii atunci cand o are, pe de o parte, iar pe de alta parte nu poate reveni asupra greselilor de conduita existentiala pentru a le repara intrucat timpul isi pune amprenta pe toate si de aceea Totusi este trist in lume asa cum incheie poezia Floare albastra citata in intregime in acest volum de versuri.
