Cirese Amare - Liliana Nechita

Multi dintre cei plecati nu povestesc mai nimic din suferintele lor: dorul nu se poate povesti, iar lacrima se tace. am dat glas adevarului, in numele tuturor. am trecut prin emotii foarte mari la lansarile pe care le-am facut aici, in italia, traducerii in limba italiana a cireselor amare ... m-am temut ca ei, italienii, se vor supara, ca se vor simti raniti de adevarurile pe care le-am spus despre ei in carte. dar am intalnit oameni care s-au rusinat si care, plecand capul in pamant, mi-au spus ca habar n-au avut cate au indurat emigrantii din pricina unora dintre ei, italienii adica. cineva, italianca, mi-a cerut sa-i scriu langa autograf «nu pleca!» – cu siguranta luase traducerea s-o dea cadou cuiva drag, incercand sa-i impiedice plecarea. o chinezoaica stabilita in italia mi-a multumit ca am scris cartea si mi-a marturisit ca si ei se recunosc in ea... toti emigrantii lumii ofteaza la fel. toti spera ca se vor intoarce intr-o zi... apoi, au fost doua femei din sardinia, tot italience, care m-au imbratisat in plina strada! copiii uneia, fratii celeilalte sunt si ei plecati aiurea, in anglia si in germania. nu mai eram din tabere diferite, eram mame si surori, atat! – liliana nechita