A trecut aproape neobservat, in anul 2016, jubileul de 200 de ani al Scolii primare parohiale catolice din Bucuresti, prima scoala publica din Vechiul Regat, urmata, la un an, de Scoala primara parohiala din Iasi.
Despre scoala de la Iasi si, in general, despre invatamantul catolic din Moldova in secolul al XIX-lea am putut afla lucruri interesante din volumul Biserica si scoala, aparut la Editura „Presa Buna” in anul 2002.
Iata ca autorul, domnul Danut Dobos, istoric si cercetator al arhivelor bisericesti, ne face o surpriza placuta prin reeditarea volumului Biserica si scoala, caruia i-a adaugat un capitol amplu, dedicat scolilor catolice din Valahia, de pe teritoriul Arhidiecezei de Bucuresti, in secolul al XIX-lea, precum si un capitol dedicat scolilor din Basarabia in perioada interbelica, autor pr. dr. Petru Ciobanu. Totodata, volumul contine si alte valoroase studii, de dinainte de 1989, dedicate Seminarului „Sfantul Duh” si scolilor catolice din Bucuresti, elaborate de preotul cercetator Iosif Gabor. „Daca Biserica – scria in anul 1942 preotul franciscan Iosif M. Pal – este cel dintai si cel mai puternic factor de civilizatie si de cultura al unui popor, apoi scoala, ca fiica a Bisericii, cu tot dreptul isi revendica locul al doilea”.
Volumul coordonat de Danut Dobos este totodata un omagiu adus preotilor calugari redemptoristi (liguoriani) – care, cu doua veacuri in urma, au pus in Bucuresti bazele unui sistem scolar catolic, continuat si dezvoltat apoi de preotii pasionisti, iar in secolul al XX-lea, de cei indigeni, diecezani –, precum si preotilor franciscani conventuali care au avut o contributie similara in Moldova.
Orice sinteza serioasa a invatamantului romanesc in capitala Romaniei va trebui sa mentioneze in detaliu scoala parohiala fondata acum doua veacuri, gimnaziile si liceele „Sfantul Andrei” si „Sfantul Iosif”, scolile de fete patronate de congregatiile „Sfanta Maria” („Damele Engleze” – actuala Congregatio Jesu) si „Notre Dame de Sion”, si mai ales Seminarul si Academia Teologica „Sfantul Duh”, de la a caror fondare se implinesc anul acesta 150 de ani.
Sute de personalitati ecleziastice si laice au contribuit la dezvoltarea si renumele scolilor noastre catolice, printre care s-au numarat episcopii Angelo Parsi si Iosif Anton Pluym, arhiepiscopii Ignazio Felice Paoli, Raymund Netzhammer si Alexandru Theodor Cisar, si nu in cele din urma arhiepiscopul emerit Ioan Robu, care dupa 1989 a reinfiintat la Bucuresti institute catolice liceale si universitare. Detinem, asadar, un tezaur spiritual, o mostenire istorica ce ne indreptateste sa fim mandri si care trebuie sa constituie un indemn pentru generatiile actuale si viitoare sa continue traditiile scolii catolice, factor important pentru evanghelizare.
Ii felicitam pe autori pentru efortul depus in realizarea acestei lucrari istoriografice importante, care ne ajuta sa facem o incursiune si in momentele de glorie ale invatamantului catolic din Arhidieceza de Bucuresti, prin capitolul special adaugat, si intrucat historia magistra vitae est, speram ca lucrarea sa ofere si un impuls deosebit in sustinerea eforturilor pe care le face Biserica pentru a-si revendica dreptul sa aiba pe mai departe scoli proprii in vederea educarii tinerelor generatii.
+ Aurel Perca
Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti
