Opinia clientilor:

Vandut de: Libris SRL

Produse similare

Descriere

Poezia lui Dorin Ploscaru din volumele Sa mori primavara (1995), Simbata lui Lazar(1997), Fla?neta(2000), Pe?tele pe uscat(2001), Pe?tele albastru(2005) ?i Aurora dreams(2011) se scrie din asumarea tragica a distan?ei care separa lumea perceputa prin sim?uri de aceea vazuta; aproape fiecare text al car?ilor lui e o litanie a acestei despar?iri ?i a inal?arii unor ziduri intre care, suspendata, sta poezia insa?i. Lumea care se vede e una de carton, second hand, o lume a inlocui­torilor ?i a mistificarii; astfel, superbul pe?te albastru e, in fapt, inghe?at intr-un lighean de plastic, raul de mare se instaleaza „pe lacul de acumulare de la Bicaz”, iar trestia ginditoare umbla prin casa intr-un „halat grin­dugat”, astfel: „zacea aruncat in muzica valurilor/cormoranul cautat cintat cazut / din albastrul: oceanului / verde. / acolo intr-un lighean de plastic / inghe?at, statea pe?tele albastru sub /apele inghe?ate /ale ochilor tai. / buburuza, pe?tele albastru pe lacul / de acumulare de la bicaz. unde de ziua / marinei mergeam cu vaporul, ?i ni se facea / rau de mare. elicea vaporului in apa. / da imi ziceam cu sufletul la git. elicea / elicopterului bolbo­rose?te aerul. / pe?tele albastru mi se zbate in miini. mai / e unul in valuri, e frumos ca privirea / ochilor katiei. e albastru-verzui. / ranit mi-e degetul de minerul lucios de / la fereastra / a ramas cicatricea. / trestia ginditoare / ea mi se arata a doua zi / alba, umblatoare, cu buzele arse, / trestia ginditoare / umblindprin odaie in halatul grindugat / pa?ind intr-o muzica amarui – aurie de amiaza / de dupa amiaza de duminica” (Pe?tele albastru).Mai mult inca, lumea care se vede e una a „socialismului tribunard” ?i ea se developeaza in fi?iitul enervant al pungii de plastic ?i in sonorita?ile muzicii lui Bregoviƒ– doua dintre metaforele obse­dante ale poeziei lui Dorin Ploscaru: un univers facut din ?abloane, fixat in rime procustiene, de felul „floare-albastra, floare – albastra alba / este iapa noastra”, „verde e coasta, frumoasa-i nevasta, / caci apele trec / lavale incet / u?or ?i lin / eu scriu aceasta amintire / ca pe-aici nu mai vin”, „am o dirla ?i-o comirla ?i te-a?tept / la mine-n tirla.”

Alternativa e lumea care se simte; un festin al ochiului, mirosului ?i gustului in felul cum percepe poetul lumea nevazuta, aceea reala, a culorii, parfumu­rilor ?i aromelor. Cromatica textelor e dominata de albastru ?i verde; nu doar pe?tele e albastru, asemeni pasarii albastre a lui E. Lovinescu („Ceva din sulfetul lui Catalin avem cu to?ii...”, scria in 1910, „seninul” critic. „O zina rautacioasa ne-a sadit in suflet o nazuin?a catre lucruri care nu sint, facindu-ne sa trecem cu nepasare pe linga ceea ce ar trebui sa faca fericirea ?i frumuse?ea acestei lumi. Nu ascultam la glasul privi­ghetorii pentru ca ne gindim la pasarea albastra”); mai sint, iata, in car?ile lui Dorin Ploscaru, albastru de primavara ?i apele albastre in care inoata „fericit, ca intr-un somn odihnitor”. Lumea aceasta nevazuta miroase a ?arina reavana, in dimine?ile limpezi de dupa ploile calde, amestecind parfumuri din arborii cu ramurile ninse de floare cu cel de azalee, aburul din pamint ?i „pufnetul cailor” cu parfumul de liliac, aerul inmiresmat al bucatariei cu parfumul cintecului unor trubaduri ai „atlantidei scufundate”: lumea cu inlocuitori, a posesorilor de telemobile, picotind in sali de ?edin?e ?i universul (intre)zarit in cintecul unor mariachi: „toate femeile in diminea?a aceasta vor / sa fie sub?iti, alcatuite din fine matasuri / cu aripi serafice / au atins cu pana scrinciobul muzicii / de-a inceput sa sune rasune peste / burg menuetul lui andre segovia / interpretat de ei / doi trubaduri pe / care lumea nu-i lua / in seama, treceau trecatorii rani?i / de acordurile grave ale celor doua / chitari. cintec al atlantidei scufundate. / am pa?it mai departe ducind cu mine / parfumul cintului lor / in timp ce din salile de ?edin?e / ie?eau ca tuna?i posesorii de / telemobile / care picurau-picoteau intruna / cu luminile verzi ca girofarurile / mili?iei sau salvarii” (Doi trubaduri pe care lumea nu-i lua in seama). In sfir?it, lumea albastra ?i verde, respirind parfumul pamintului, florilor ?i cintecului lui Segovia, are gustul de griu ?i secara ?i „gustul a ploaie de vara”: din aceasta pendu­lare intre ceea ce ii spun sim?urile ?i ceea ce identifica privirea cre?te poezia lui Dorin Ploscaru.

Se spune ca Lazar, inviat din mor?i de Domnul, nu a mai fost vazut zimbind ori rizind niciodata in toata vre­mea cit a propovaduit credin?a intre pagini: simbata este ziua de pomenire a mor?ilor, ziua de reculegere inaintea sarbatoririi Duminicii. Din aceste doua sensuri ale unor semne biblice, la care se adauga imprejurarile vie?ii (preot, la Mirce?ti, apoi, undeva, in Ardeal ?i, in urma, in Neam?; pierderea unui copil, lasat in Lunca Siretului: „am coborit in tinere?e noapte de noapte / dealul cimitirului Mirce?ti”, la „mormintul radi?ei acolo departe”, scrie poetul in Pe?tele albastru), s-au ivit titlul ?i, in buna masura,substan?a unei car?i de poezie precum Simbata lui Lazar. Paradigma literara ras­punde op?iunii stilistice a optzeci?tilor, cu accent (prea) apasat pe discursivitate ?i fragmentarism, cu inten?ia textuarii realita?ii intr-un real mereu derizoriu (bine exprimat de „grea?a” atotcuprinzatoare), cu efortul de a pune distan?e intre o interioritate amarnic ranita, aproape muribunda ?i un peisaj cotidian de o extrema saracie, cenu?iu, agresiv, respingind orice punte de comunicare cu profunzimile omenescului; paradigma de sensibilitate este una de esen?a bacovi­ana cu replieri in mineral, cu batai ?chioape de aripi taiate, cu nazuin?e mereu oprite de un sentiment al zadarniciei, ca in aceasta arta poetica, semnificativ in­titulata Grea?a: „Am purtat un secol cu mine raul de / mare, raul de inal?ime, raul / de ma?ina, starea de grea?a, acum in martie / mai ales cind trecem mun?ii in alta ?ara, / casele sint la fel de absente, ?terse imagini / pe retina crincena a uitarii, trenurile ne / duc in gari cosmopolite, populate de / semin?ii barbare, fumatoare de pipa, cu / miini inmanu?ate leganindu-se in ha­macuri / sub balansoare in sordide sali dea?teptare. / starea de grea?a urmarit de umbra bolii./ serpentinele imi urcau in vacan?e sufletul / la git / degeaba ?ipau megafoanele cintece / vesele. ajungeam acolo livid , aproape / mort. apoi au venit drumurile cu tata / facute in zi de bilci, / intr-un automobil marca gaz servieta lui / desigur i?i aminte?te starea de grea?a, vad / tot mai des, mai mereu ?efi echipa?i cu / galoane, chipie aurite ?i fe?e minjite de ipocrizie / o ?ara intreaga infectata de cancer, tot / mai des oameni tri?ti pur­tindu-?i prin gari / gen?ile instrainarii, ro?ia montana imi spala in ?teampurile de aur minereul steril. / in bodegi intunecate berea mi-a potolit setea / ai pierdut totul, e?ti un «uomo finito». to?i ochii lacomi privesc la plimbarile / tale solitare, doar lampa verde a semaforului / te avertizeaza ca trebuie sa transgresezi/ dincolo, a?a cum ai trece canalul minecii. / somnul pu?tiului meu e invelit in / puloverul tatalui, in lega­narea inmiresmata / de parfumul portocalilor inflori?i din ne­sfir­?itele / livezi ale greciei. singele serii spa­niole / se scurge domol linga riul caii ferate / unde trenulne-a abandonat in gara unei / metropole ne?tiute, ne­cu­nos­­cute, cum stau / ca?elele in jurul tomberoanelor in margine / de ora?, prostituatele bete i?i leagana via?a-ntre / noapte ?i zi”.

Recunoa?tem aici motivul literar al marginalita?ii, al provinciei; nu insa fixat intr-un ora?, intr-un loc unde nu se intimpla nimic, intr-un tirg unde „se moare”, nici macar intr-un sat (despre care, de altfel, poetul scrie intr-un fel original in car?ile sale) ?i nici intr-o interioritate ermetic inchisa: „grea?a” poetului nu are reper, ci e o stare a unei „?ari infectate de cancer”, a unui popor semanind a popula?ie, a unui secol bolnav, a unei metropole bintuite de prosti­tu­atele bete asemeni „ca?elelor in jurul tomberoa­nelor”, a unei lumi in sur­pare, locuita de oameni ipocri?i, tri?ti, instraina?i, fara radacini. Solu?ia nu e biblioteca („nu am nici un motiv sa ma-ngrop de viu in biblioteci”, spune poetul, spre deosebire de al?i colegi de ge­nera?ie ); nu e nici erosul, nici jocul ?i nici ironia: un curios refuz al oricaror spa?ii securizante (atit de cautate in poezia optzeci?tilor), o acceptare ?i chiar o cautare a ranilor cit mai profunde frapeaza in Simbata lui Lazar, dar ?i in Sa mori primavara, Fla?netasau Pe?tele albastru. Mai mult, categoria departelui (iden­tificatain poemul amintit prin „parfumul portocalilor inflori?i in nesfir?itele livezi ale greciei”, in „singele serii spaniole” ?i in „setea flaminda de doinire”) nu este o alternativa, ci e risipire, cuprindere a unui univers(a intregului, s-ar spune) in „gen?ile instrainarii”: aceastaeste lumea mor?ilor din care Lazar este chemat afara. Acestui raspuns la intrebarea adresata lumii ?i proprieifiin?e ?i acestui filtru de percepere a realului ise supun toate poemele lui Dorin Ploscaru. Traitor la sat, poetul nu putea sa nu scrie despre universul acestuia. Ce fel de sat insa? Cum se ?tie, in poezia noastra, lumea ?ara­neasca e prezenta intr-un cod literar minor, folclo­rizant, intens idealizat fie de semanatori?tii de la ince­putul secolului trecut, fie de neosemanatori?tii care scriau la comanda, intre 1948 ?i 1989, tot felul de versuri gen „ce popor muncitor / ce ogor roditor/ opt recolte pe an / depa?ire de plan / in Azerbaidjan.” Daca in proza s-au scris lucruri importante (de n-ar fi sa amintesc decit car?ile lui Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, Fanu? Neagu, Dumitru Velea, Augustin Buzura sau ?tefan Mitroi), in poezie, lumea satului e folclor, taraf, nunta, recolte de nu ajung hambarele, fluturi, greieri, fo?net de paduri, susur de izvoare, ii, catrin?e, chiote de bucurie, cu?me, amor prin cringuri, tractoare duduind, combine suspinind, cite ?i mai cite…In orice caz, niciodata a?a: „satul e ars, e pustiu, doar ciinii in nop?i geroase de iarna mai amu?ina prin / livezi in haite, cautind tot ciutind ceva // ?i urinind pe scheletele cenu?ii / pe talpa saniei de metal trasa de ciini / ?i de cai in peisajul acesta antarctic” (Peisajul acesta antarctic). Felul de a scrie despre sat al lui Dorin Ploscaru se subsumeaza viziunii primului poem din Simbata lui Lazar: este aceea?i lume „savir?ita prin moarte” de unde nu se poate ie?i decit strigat de Domnul, „cind va suna trimbi?a”.

In perspectiva rela?iei tensionate a fiin?ei cu realul (intre)vazut, asumata prin sim?uri, in profunzimile sale ?i prin ceea ce se vede, in aparen?a sa de carton, poetul define?te doua topos-uri esen?iale pentru modulde a-?i plasa fiin?a – in – lume: marginea ora?ului ?i peronul garii sunt locurile de unde poate incepe liber­tatea ?i de unde totul e posibil, chiar ?i sa-?i ciople?ti un ba? de undi?a din ramurile tufanilor tineri: „acolo in departare la marginea / ora?ului am privit colinele domoale / inzapezite, acolo se sfir?e?te ora?ul. de / acolo incepe libertatea. /dira de galactee ca strigatul / semin?ei se prelinge pe glezna. / scrumbia / «cu un somn in pe?te cu un chit / in pintec» mergi mai la marginea ora?ului / acolo pe deal de unde o sa-?iciople?ti din / ramurile tufanilor tineri un ba? pentru / undi?a. / scrumbia. pe?tele afumat. stau atirnate / scrumbiile de grinzile colibelor de pescari pe / ?armul pustiu, lucioase, sub?iri leganate de vint / ca trestiile din bahni?a. / scrumbia. toate neamurile de pe?ti mi?una-n / maruntaiele tale. mama zenovia i?i cumpara/ o scrumbie sarata – afumata ?i-o bere./ scheletul tau il vor studia antropologii./ «pe?tele albastru, o pe?tii cei alba?tri / cit eram de indragostit de ei ca de ni?te / pila?tri». Pe?tele albastru e pasarea albastra a poeziei, un substitut al fiin?ei interioare, singura in fa?a iubirii ?i a mor?ii, dorind mereu ceea ce e departe ?i nu se poate avea cu u?urin?a, sperind totdeauna in zari?tea pe care o (intre)vede ?i sfir?e?te aici: „imi incep dru­murile in fiecare zi / diminea?a cu mersul pe peron / cu mersul la gara / de acolo pot vedea / pot privi in zare / plecarile ?i venirile, fluierul / locomotivelor dar mai ales / pe(r)onul pustiu” (Surisul ipochimen).Mar­ginalitatea are ?i un nume in poezia lui Dorin Ploscaru: ea este oblomovizare, obliterare „pe toate direc?iile” ?i obi?nuin?a de a muri zi de zi. Are chiar ?i o virsta (patruzeci de ani), invocata de G. Ibraileanu in Privind via?a(la patruzeci de ani, spune autorul Adelei,gindul mor?ii ?i „trompetele”, ei agita sufletul barbatului) ori, in poezie, de Emil Brumaru („In gara la Meri?ani/ Cad castane din castani / ?i am patruzeci de ani”); „Doamne/ am patruzeci de ani ?i nu m-am / intilnit cu america pe strada”, scrie Dorin Ploscaru. Lumea second hand, aceea vazuta, e o zona a vacarmului, in care femeile „minate de barba?i” stau „izmenitein fa?a telenovelei numite «surprize, surprize»”, doar „prietenia cu ciinii” ?i „venirea prietenilor de la mari departari” fac starea de veghe in acest maelstrom aiuritor ?i, desigur, poezia care, iata, poate fi ceea ce ramine „prelins” intre fiin?a launtrica ?i „Blindul Nazarinean”; poate „lumea balca­nilor”; sau, poate, pere?ii de sidef ai triste?ii: „ames­tecata cu tambalaul / ?i ?ipatul trenurilor refaci in minte vremea / ta, a tatalui tau ?i a bunicilor tai, / prizonieri in germania ?i siberia – un intreg / neam de razboinici, / cintecul stins al acordeonului a ramas / acolo in seara strins intre pere?ii de / sidef ai / triste?ii, singur printre ati?ia grabi?ipasageri. / trecatori in mare viteza prin / bilciul acesteigari. despre casa aceea parasita / pustie napadita de balarii ?i urzici mi-am / amintit doar acum la patruzeci de ani / in trenul strain ce ne duce departe pe mine / ?i pe prietenul meu, / consatean din copilarie derulind in tacere / zilele cani­culei verii. «ca mieii ce-i iei ?i / in?arci de la oi pri­mavara» / spune unul despre recru?ii ce pleaca-n armata / la prundu birgaului. vine gara suceava, / urmeaza mun?ii incarca?i de zapada” (Echimozelefaciale ale drumului tau)

Intre vacarmul ora?ului ?i marginea lui, poezia lui Dorin Ploscaru distileaza o geografie spirituala ?i reperele unui spa?iu trecut prin filtrul con?tiin?ei artistice: oameni ?i locuri care sunt in poezie pentru ca fac parte din structura de rezisten?a a fiin?ei inte­rioare: Bicazul, lacul ?i cheile, Fundu Her?ii ?i „cir­ciuma de la podul Cuiejdiului”, „?a?a chi?a”, „mama zenovia” ?i tatal, bunica „borbilana” ?i „bunicu filucu”, parintele Constantin Voicescu, poe?ii Constantin Dracsin, George Vulturescu, Al. Pintescu, Augustin Doman, Gellu Dorian, Nicolae Scheianu, „daniel corbu”, „grigurcu” ?i ”memoria irinei andone”, „laura, aleasa inimii” care face colete „cusute cu pinza”, ni?te nume „acolo pe-o cruce, pe-un bra?” ?i Bor?a, calea?ca ora?ului Adjud ori colbul uli?elor din Foc?ani, cele doua emisfere ale muntelui Paring, Cibinul ?iPietrosu, mun?ii batrini ai Agapiei, Sihla ?i dealul Racova?: un univers care aduna locuri din strafulgerarile membranei memoriei ?i oa­meni in?irui?i asemeni adreselor de email (cu litere mici, legate), in coresponden?a directa ?i neintrerupta cu „matca” doriploscaru@yahoo.com, in cartea sa de munca, pe care poezia o face carte de via?a. Iata una din pagini: „cartea de munca. citesc, rasfoiesc / cel mai complet roman, cartea de / munca pasionanta ruta, sinusoida a trecerii / venirii mele din lumea de dincolo in lumea/ aceasta. aici imi este pe larg / explicat arborele genealogic, pelerinajul / meu intr-o lume straina, ostila. /aici imi este scrisa via?a ?i ora?ele importante. / numele so?iei ?i al copiilor. / studiile, virsta, salariul, ca-ntr-o oglinda / de apa privesc, refac pe rind, mental / zapezile her?ei, dorohoiul in primavara / sala de a?teptare a pa?canilor, conacul / vornicului vasile alecsandri cu stolurile de / ciori in racoarea dimine?ii, cu salcimii in floare/ ?i viscolul de la talpa. ciinele meu boby / ingropat la hlape?ti. poe?ii au venit pe rind / in duminici cu soare sa soarba incet din / ulcele de lut, vinul negru, sub stejarii / batrini din ograda bisericii, stau in odaia mea / de la casa parohiala mirce?ti unde-am / dormit trei ani incheia?i (acolo unde / copila mea radi?a incarcata de frezii / a dormit trei zile in ?ir)”.

Ultimul volum de poezie al lui Dorin Ploscaru, AuroraDreams, face parte, ne avertizeaza autorul, dintr-o trilogie scrisa in urma cu un deceniu, intre 1999 ?i 2001: Arta ?i rafinament, Floraria romantic ?i Nordul extatic. Nascut in Neam?, poetul va fi ratacit prin Ia?i, Fundu-Her?ei, Dorohoi, Mirce?ti, Talpa-Hlape?ti, Baia-Mare, pentru ca, din 2002, paroh la biserica „Sf. Treime” Vaduri II, sa se alature Polului Neam? al poeziei noas­tre de azi, adica, lui Aurel Dumitra?cu, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, George Calcan, Nicolae Sava, Daniel Corbu, Emil Nicolae, Gheorghe Simon. Drumurile pe care le-a inchipuit biografia ?i ceremonia reinte­grarii in matca nem?eana marcheaza in chip decisiv toata poezia lui Dorin Ploscaru, aflata in cautarea febrila a lui omphalos, locul prin care trece axis mundi,osia universului de la cer, prin pamint, sub pamint, in fiin?a:

„1. Fluturele zbura in razant cu pamintul / ?i muzicalibelulei, aripa / transparenta a dimine?ii / incepute cu «trebuie sa plecam» / mi-au vegheat la calea ferata / copilaria. Motorina ie?ea dintr-un pintec. un fel de rezervor cu miez / de plastic in locul acelor / greoaie locomotive cu aburi / unde cuptorul incandescent parca / lua foc odata cu ?ina lucie argintie. / 2. prin toate casele in care / ai fost / stoluri de vrabii, stoluri de / ciori vestesc rourarea / toate iernile prin care-ai trecut / acum prin fa?a ta trece o / garnitura de tren cu cisterne / pintecoase / pline ochi cu benzina / te stra­duie?ti sa redai in / desen triunghiul mor?ii ?i al / vie?ii implintat cu virful / in jos / piramida / cu virful in jos / cu radacina crucii / implintata vijelios / in omphalos” (fluturele zbura in razant cu pamintul). Poezia garilor, cu teogoniaplecarii, descopera stinca omfalica,piatra rotunda sau cubica din macadamul fierbinte al caii ferate, locul unde se aduna punctele cardinale ?i unde fiin?a i?i poate (re)dobindi lini?tea omfalica, in roura­rea vestita de pasarile albe ?i galbene, cu ridicarea sufletului din „balta de timp”, asemeni intoarcerii din moarte a lui Lazar. „imi incep drumurile in fiecare zi / diminea?a cu mersul pe peron/ cu mersul la gara / de acolo pot vedea / pot privi in zare / plecarile ?i ve­nirile, fluierul / locomotivelor dar mai ales/ peronul pustiu”, scria Dorin Ploscaru in poemul Surisul ipo­chimen din volumul Pe?tele albastru; una dintre meta­forele obsedante in car?ile anterioare era peronul garii,unde incep ?i sfir?esc toate: in Aurora dreams, peronul de altadata i?i asociaza, in aceea?i logica interna a lirismului, macadamul caii ferate, osia lumii unde fiin?a are revela?ia mor?ii, a plecarii emigran­tului: „lovit in moalele capului / de leaganul – scrin­ciob al /copilariei pa?ind pe macadamul fiebinte / al caii ferate / culegind florile albastre ale / memoriei dintre spinii de palamida. / «rochi?ele rindunicii ?i claustrofobia / caldurii caniculare au ie?it / la supra­fa?a precum ?arpele incolacit / ziua in amiaza mare in mijlocul drumului / sofianic, sofistic, epistemic ca/ poezia solara» / nascut la ora doisprezece ziua / intr-o casa linga drumul de fier / am avut mereu revela?ia mor?ii / revela?ia emigrantului / revela?ia plecarii / citind sub o lampa de scris / incunabulele retoricii” (ca zborul pasarii pe cer mi-e rastignirea).

In simbolistica atit de atent construita a poeziei luiDorin Ploscaru, peronul e zari?tea (intre)vazuta a liber­ta?iituturor speran?elor, macadamul e osia universului, calea emigrantului, trenul modifica lumea, ii schimba mereu prezentul („lumea este sau nu este modificata / de mersul trenului personal / de opririle marfarului in / toate garile din parcurs”, scrie poetul in cintul privi­ghetorii pe creanga de aur) ?i ii surpa trecutul in lumina de noapte a unui viitor ghicit („la lumina neonului in gara / sa a?tep?i trenul ce te va duce in lume. Despar?indu-te definitiv / ?i ireconciliabil de trecutul pervers / de oglida / sparta-n buca?i”, spera Dorin Ploscaru in pax romana), pentru ca bariera sa desparta lumile ce se vor reuni, insa, o data ?i inca o data, pe peronul tuturor viselor: „bariera / caii ferate te trece dintr-o lume in alta. / ?i argintiul drumului de fier pe care-au / trecut mii de trenuri, pe drumul acesta / ?i-ai purtat pa?ii in zile ?i ani ce / miroseau a fin crud, la bariera caii ferate ?i treci, / traversezi dintr-o lume inefa­bila / intr-o lume ce numara patruzeci de/ trepte (…) / mi se parea ca-nnot prin ve?nicie / pa?ind prin gari, prin noapte, printre trenuri” (pa?ind prin gari, prin noapte, printre trenuri).

De cine ?i ce desparte bariera de macadamul caii ferate in volumul de poezie Aurora Dreams al lui Dorin Ploscaru? Lumea pe care fiin?a o parase?te in lumina neonului din gara pentru a o regasi mereu in opririle trenului personal ?i ale marfarului,ve?nicia in care inoata pa?ind prin gari ?i printre trenuri e aceea a unui univers mecanic,surpat in rugina ?i miros de motorina; locomotive cu aburi ?i garnituri de tren cu cisterne pintecoase, scari „cu miros metalic”, du?umele imbibate de motorina, vagonul de marfa ruginit „tras pe linia moarta, dat la casare care / traverseaza in lung ?i in lat / gari / ?i ora?e/ in prelungi ?uieraturi”, dar ?i „drojdia cibernetica”, a sfir?itului de veac, nodurile de cale ferata care ?es „in creier o mie de fire, ca ni?te re?ele telefonice” ori universul cazon ?i mina de uraniu ?i cupru de la Ro?ia Poieni („?i armata bocancii cazoni ?i / colbul drumului, bataturile, popota / sala de mese, paturile de fier / ?i iernile-moina/ du?urile de tabla ori centrala / termica unde-mi citeam car?ile / fundamentale. / apoi au venit mun?ii. Macarale/ ?i excavatoare ruse?ti / mina de uraniu ?i cupru/ de la ro?ia poieni / rataceam prin mun?i culegind / in ca?tile noastre de protec?ie / afine negre bind apa / de la izvoarele reci” – ubi bene ibi patria) contureaza o lume naruita in cenu?iu, in rugina ?i in mirosul de motorina al trenurilor, du?umelelor, baracilor meta­lice muncitore?ti, macaralelor ?i excavatoarelor ru­se?ti din mun?i cu afine ?i izvoare reci. Universul mecanic e locuit de figurile stranii ale unor papu?i sau marionete, amintind de „jocurile” fantast-tragice din lirica lui Mircea Ivanescu; feti?a „cu coada de aur” ?i „somnolenta fiara”, omul cu chitara ro?ie ?i feti?a „cu ghiozdanul in spate / ?i ghioceii in mina / cata­pultata de ma?ina in tromba / pe trecerea de pietoni”, oamenii papu?ari ?i omul cel singur fara un picior insufle?esc un univers ac?ionat prin mecanismele as­cunse din spatele cortinei de pe scena unde se joaca via?a/moartea: „1. Pa?ea incet ?i lin spre seara / ori cald ?i rece ?i u?or / pa?ea-n zefir, plutea in doara / omul cel singur fara un picior / pa?ea incet ?i cald spre seara / cu cirjele sub bra? u?or / pa?ea incet pe un peron / omul cel singur fara ?ara /omul cel singur fara un picior / poate-n razboi sau intr-o vara / ii retezase via?a stingul de picior / pa?ea incet parea ca zboara /omul cel singur fara un picior / cirjele bra?e le purta spre seara / de parca aripi ar fi-avut de dor / din omopla?i in flacari ca de sfoara / se rasuceau icaric / in necuprins de nor” (omul cel singur fara un picior)

Drumurile dezabuzarii, spre Ia?i ori spre Sabasa lui Aurel Dumitra?cu din ducerea asta seamana cu o plimbare prin creieri, in „colchida temporara a mun­?ilor Dobrogei” din aurora dreams sau pe la Rada?enii Falticeniului din cintul privighetorii pe creanga de aur, in propria biografie (vestonul lui tat-o gheorghe, poem in miez de vara, un suris amar ii inflorea in col?ul gurii ori de cite ori scormonea jaratecu-n soba) sau in aceea a genera?iei sale literare (cu Mircea Nedelciu in imi vine sa ?ip ?i sa urlu pe clape, cu Aurel Dumitra?cu ?i cu Nicolae Sava in poetul nicolae sava a fost mincat de ciini) sunt ale poemului care „mi?una prin gind”, ale unui film interior care aduna tot ce va fi lasat in urma garilor de pe macadamul fierbinte al caii ferate; Dorin Ploscaru vizualizeaza mai intii, face inlauntru filmul poemului care „mi?una” pe acolo, apoi lucreaza cu stop-cadru, fixind imaginile in „omphalos-ul” din piatra macadamului de linga peronul parasit / regasit: „ca un ?ir nesfir?it de / imagini suprapuse vad / ?ara ?i via?a aceasta / din fragmente de film ?i / buca?i de imagini developate / cu incetinitorul / melanjul acesta de funambulesc / ireal ?i real scris cu singele / propriu pre? de o secunda/ sau citeva miimi de secunda / aceasta e toata via?a ta/ pusa cap la cap / ramin doar urmele de / singe uscat ca urmele / vinului ro?u pe buza / canii de ceramica neagra / uscate de adierea / brizei de primavara” (urmele vinului ro?u pe buza canii de ceramica neagra). Universul mecanic ?i drumurile dezabuzarii trec dincolo de metafora in volumul de poezie al lui Dorin Ploscaru, fixind o geografie ?i un nume; in volumele anterioare, Simbata lui Lazar,Fla?neta,Pe?tele albastru, acest univers era lumea de carton a inlocuitorilor ?i mistificarii, a unei „?ari infectate de cancer” ?i a unui „socialism tribunard”; acum in Aurora dreams, universul mecanic se identifica in „romania (dropsuri asortate)”; cu o „democratura de mucava” scaldata intr-o lumina putreda, cu „etichete, ecusoane, insigne, manevre, / pompe funebre toata aceasta / perversa ma?ina de bannere ?i / fe?e macabre.”

„Eu traiesc intr-un viitor alternabil”, scrie Dorin Ploscaru in aurora dreams (egolatrie latifundiara); e cealalta lume de pe osia universului, alternative spa­?iului mecanic, in care jertfa christica aduce, in locul figurilor stranii, copilul inviat, mintuit ?i visul cu „stincile verzi ale semiramidei / ?i comorile scufun­date ale lui / montecristo” dintr-o ?ara indepartata „pe amazon sau colorado”, din mansarda aurorala sau dintr-un avion „al firmei aviatice panamerican”. Lumea de dincolo de drumurile dezabuzarii e, mai ales, aceea din nesfir?itul icoanei din poemul nicicind nu am vazut palma mai rastignita pe crucifixul lumii; acolo nu se mai aud zgomotele ma?inii de bannere ?i nu se mai vad fe?ele macabre ale semidoc?ilor „bolna­vului secol” ?i ale retarda?ilor „lumii acesteia” pentru ca acest univers e altfel rinduit: cotidianul, trairile ?i gesturile fiin?ei se regasesc in simbolurile sacre, in liturghiile de la Manastirea Bistri?a, carora le raspund pasarile ?i greierii, ?i in rugaciunile ?optite in tacerea din Vinerea Mare pentru „Maica bucuriei, Maica durerii”.

Numai astfel, scrie poetul, universul mecanic poate fi inlcuit de virsta de aur a vie?ii porfirice, iar lumina bolnava a neonului din gari, de refrac?ia lumii din „curcubee porfirice”; ?i numai astfel, prin rugaciune, fiin?a poate regasi dimine?i cu „aburi aurorali”, trecind peste „giulgiul vinat al inspira?iei diurne”: iata cum trebuie facuta rugaciunea: „voi juca ultima carte ?i voi cinta / a?a cum ?tiu eu. Ajuta-ma sfinte trifon / sfinte mercurie, sfinte pantelimon doctor fara / de argin?i / fiecare secunda are masura ei / sfinte dominic ?i apuleius, sfinte / porfirie ?i ambrosius, caliopie ?i gotfried/ aju­ta?i-ma sa trec puntea / sfinte ghelasie, sfinte cuvioase amfilohie ?i / simeon de la pingara?i/ chiriac de la bise­ricani, rafail de la ri?ca, / paisie cel mare ?i ioan iacob de la neam? / teodora de la sihla, leontie de la / radau?i, ioan de la prislop, gherman al / dobrogei, daniil sihastru de la vorone? / ?i tu binecredinciosule voievod ?tefan cel / mare ?i sfint / sfinte brutus dar mai ales tu / alesule sfinte martin soldatule al lui Hristos / primi­torule de straini, / ?i tu parinte ilie lacatu?u de la osica de sus / incinge-ma intru acoperamint de / lumina” (o grinda intinsa pe cele doua maluri).

Aceasta e lumea / via?a / poezia lui Dorin Ploscaru, preot de mir ?i poet cu har.

Ioan Holban

Accesorii compatibile

Specificatii

Caracteristici generale

Gen Beletristica
Limba Romana
Subgen Poezie
ISBN 978-606-8278-87-2

Producator: Doxologia

eMAG.ro face eforturi permanente pentru a păstra acurateţea informaţiilor din acestă pagină. Rareori acestea pot conţine inadvertenţe: fotografia are caracter informativ şi poate conţine accesorii neincluse în pachetele standard, unele specificaţii sau preţul, pot fi modificate de catre producător fără preaviz sau pot conţine erori de operare. Toate promoţiile prezente în site sunt valabile în limita stocului.

Altii au cumparat si...

Review-uri

Fii primul care scrie un review

Spune-ti parerea acordand o nota produsului

Alti utilizatori au fost interesati si de...

Intrebarile si raspunsurile clientilor

Ai nelamuriri?

Pune o intrebare si poti primi raspuns de la comunitate.