Estimat de livrare:

Vezi cand poti intra in posesia produsului

Vandut de: eMAG

  • Deschiderea coletului la livrare

Produse similare

Descriere

"Ultimele patru luni ale anului 1946 sunt descrise in Jurnalul lui Ioan Hudita in culori vii. Subiectul central il reprezinta alegerile considerate ca un moment de cotitura si ca solutia situatiei in care ajunsese Romania din vara anului 1944. Este o perioada de tranzitie, care are loc schimband treptat infatisarea tarii si surprizandu-i locuitorii inca increzatori ca se va reveni la situatia dinaintea erei dictaturilor. Optimismul lui Ioan Hudita nu mai are decat unele izbucniri, deoarece el a inceput sa realizeze ca se traiau imprejurari deosebit de complicate, in care iluziile optimiste care-l insufletisera necontenit incepeau sa se dovedeasca iluzorii.
Tara se afla sub ocupatie si era supusa unui proces de despuiere. In acelasi timp, totul se petrecea pe un fundal de criza economica acuta. Avea loc si o seceta devastatoare, sate in Moldova „nu mai au nici apa in fantani”. La 6 octombrie Hudita noteaza in Jurnal ca din Moldova soseau trenuri cu copii, „pe care familiile nu-i mai pot hrani” si care erau preluati in familii din restul tarii. Pot adauga amintirea personala a preluarii a doi baieti in casa familiei Hudita, pentru o vreme, in acea perioada.
„Prabusirea leului si haosul economic” sunt semnalate la 1 octombrie, iar la 11 octombrie Hudita nota in privinta situatiei oame¬nilor si a banilor care-i castigau ca „nu le ajung nici pentru 5-6 zile fata de scumpetea si lipsa alimentelor”. La 20 octombrie, comentand conversatia musafirilor pe care-i avusese in acea seara, consemna ca „toti se plang de saracia generala, de lipsa de alimente si lemne de foc”. Peste doua luni, in Jurnal se remarca ca „lumea cand se intalneste vorbeste mai mult despre criza de alimente, de mizeria in care se zbate populatia noastra si despre devalorizarea leului”.
La 1 septembrie 1946 Hudita a incasat salariul si diurna insumand impreuna 910 000 lei, dar preturile cresteau si ele. Pentru lemnele si alimentele de baza profesorul avea nevoie in octombrie de patru milioane. La 29 septembrie, se consemna ca „leul nostru a ajuns de batjocura” si ca taranii „pun banii in saci pe produsele vandute”, avand loc o precipitata devalorizare. Cand face o aprovizionare langa Bucuresti, la 3 decembrie, profesorul comenta ca daduse 760 000 lei, „suma cat m-a costat casa in 1939”. „Problema banilor, se nota la 21 decembrie, devine din zi in zi mai grea. Datoriile nici vorba sa le platesc”.
Jurnalulreflecta abundent informatiile referitoare la evolutiile internationale si la felul in care ele se inregistrau si se oglindeau in Romania. In centrul atentiei statea problema tratatului de pace de care aveau sa se lege toate iluziile, mai ales dupa alegeri. Uniunea Sovietica actiona mai departe in partea de Europa in care trupele ei patrunsesera ca intr-o zona proprie. Iluziile privind interventia anglo-americanilor in favoarea popoarelor din zona respectiva se dovedeau iluzorii. La 1 sepembrie, Hudita scria: „rusii au castigat din nou partida” si se intreba: „ce e in capul americanilor” ? El mai adauga: „Incep sa ma intreb si eu daca in adevar la Yalta n-am fost lasati in sfera de influenta a Sovietelor”.
Sustinerea de catre Statele Unite a operatiei de decolonizare este vazuta ca o actiune care urma sa aiba consecinte neprielnice, atat de Hudita cat si de Maniu, favorizand Moscova prin slabirea Marei Britanii. De asemenea, cu gandul la viitor, ei se pronunta impotriva ideii dezmembrarii Germaniei, sustinand pozitia lui Byrnes si nu cele ale Sovietelor. Hudita are intalniri cu Berry, cand poarta lungi convorbiri. Reprezentantul american se arata larg intelegator al situatiei Romaniei, dar evident opinia sa personala, agreabila interlocutorului sau, nu reflecta pe deplin cea retinuta a guvernului sau. Mai realiste sunt informarile care veneau din partea diplomatului Bianu, care se stabilise in Anglia si care il tinea la curent pe Maniu prin scrisori cu mersul politicii internationale.
Opinia publica romaneasca nu era inca adaptata noii realitatii. Hudita se arata convins ca nu urma sa aiba loc un conflict intre marile puteri victorioase, dar multi interlocutori ai sai se asteptau la o reactie militara anglo-americana fata de comportarea Uniunii Sovietice. La 14 septembrie, Hudita nota: „publicul romanesc nu vorbeste decat de razboi…inevitabil si iminent”, dar chiar a doua zi el comenta: „anglo-americanii se lasa manevrati de rusi”. Intre timp, negocierile intre marii aliati trenau la Paris. Atribuirea Triestului Italiei sau Iugoslaviei a provocat lungi discutii, dar multa deziluzie a provocat si amanarea semnarii tratatelor cu tarile satelite pentru primele luni ale anului 1947.
Multi interlocutori ai lui Hudita vedeau noul razboi „inevitabil”, de la fruntasi national-taranisti la profesorul Grigore Popa si la
Horia Hulubei; in schimb, Maniu, Ghita Pop si Hudita respingeau aceasta ipoteza. Dar, totodata, profesorul critica acum in notatiile sale atat pe diplomatii britanici cat si pe cei americani care nu se aratau in stare sa faca fata „relei credinte” sovietice, care „a depasit orice limita”. La 2 octombrie, el comenta faptul ca la conferinta de pace „anglo-americanii dovedesc o regretabila incapacitate diplomatica”.
In timp ce in tara alegerile apropiate trecusera la ordinea de zi, pentru Ioan Hudita evolutia situatiei externe nu era incurajatoare. La 31 octombrie el reprosa marilor aliati democrati ca actionau „cu manusi” si scria despre „vorbaria” de la Organizatia Natiunilor Unite si de la Geneva, iar a doua zi despre „vorbaria goala spre rusinea Americii, care poarta in fond intreaga raspundere”. In Berry el continua sa aiba un interlocutor, care cel putin aparent ii venea in intampinare. Reprezentantul american – care insa vorbea mai mult in nume personal – afirmandu-i chiar, la 1 noiembrie, ca alegerile din Romania „ar putea constitui picatura care varsa paharul relatiilor americano-sovietice”, recunostea „izolationismul” american, forta curentului pacifist si existenta intereselor economice, inclusiv in ceea ce privea Uniunea Sovietica. La randul sau, Hudita ii transmitea opiniile sale referitoare la greselile care se savarseau in privinta coloniilor britanice, ca si in acceptarea pasiva a schimbarilor care aveau loc in China.
Jurnaluldezvaluie opiniile care se exprimau, aprobandu-se greu acceptarea de catre marile puteri democrate a ceea ce avea loc in zona de ocupatie sovietica. Hudita respingea constant ipoteza izbucnirii unui nou razboi intre marile puteri, desi interlocutorii sai considerau razboiul „apropiat si inevitabil”, ceea ce el aprecia realist ca „isi iau dorintele drept realitate”. Nici rezultatul favorabil republicanilor din alegerile desfasurate in Statele Unite nu i-a schimbat parerea. Nicolschi, care a vrut sa-l vada tot sperand sa-l convinga sa accepte o colaborare cu regimul, ceea ce Hudita va refuza din nou. In intrevederea care a avut loc la Ioan Domocos, a exprimat o opinie contrara celei a celor mai multi, sustinand ca in America avea sa invinga curentul pacifist sustinut de Wallace. Oricum, Hudita era departe de a nadajdui in acel moment o riposta fata de procesul de ocupatie sovietic din ce in ce mai accentuat. La 6 noiembrie el nota: „Dumnezeu numai stie ce se va intampla cu noi !”
Alegerile au trecut la ordinea zilei pe primul plan si toamna „se anunta…din nou fierbinte”, cum scria la 1 septembrie profesorul Hudita. Totodata, el consemna marea popularitate a lui Maniu si a partidului sau, dar si discutiile inregistrate in legatura cu viitoarele locuri din Camera inauntrul fruntasilor si a grupurilor, mai ales intre Mihalache si apropiatii sai si de cealalta parte transilvanenii. La 20 septembrie au avut loc cooptari in delegatia permanenta a Partidului National Taranesc, in care au fost introdusi doctorul Virgil Solomon dar si Aurel Leucutia.
Hudita a avut si unele intrevederi pe care le-a notat in Jurnal si care se incadrau problematicii momentului. Eugen Chirnoaga, fost fruntas legionar, complet neintelegator al noilor realitati, l-a vizitat sugerand realizarea unui pact al legionarilor cu partidul condus de Iuliu Maniu. Intr-o intrevedere cu Dimitrie Negel, maresal al Palatului, acesta s-a aratat naiv increzator in sprijinul pe care Stalin avea sa-l dea Regelui. Cunoscuti, ca Horia Hulubei ori Alexandru Elian, ezitau cu adeziunile lor la una sau cealalta tabara. Existau si lucizi de felul lui Ghita Kirileanu, care se arata „foarte demoralizat”, fiind convins ca „anglo-americanii ….nu vor intreprinde nimic pentru a ne elibera” si ca Sovietele „nu risca absolut nimic din partea Washington-ului”, dar totodata batranul carturar din Piatra Neamt, desi nu vedea „apropiata prabusirea comunismului”, sustinea ca ea „va avea loc intr-o zi”.... acad. Dan Berinde

Accesorii compatibile

Specificatii

Caracteristici generale

Autor Acad. Dan Berindei
Editura CETATEA DE SCAUN
Gen Istorie
Limba Romana
Nr. pagini 362
Subgen Politica
ISBN 9786065373280

Producator: Cetatea de Scaun

eMAG.ro face eforturi permanente pentru a păstra acurateţea informaţiilor din acestă pagină. Rareori acestea pot conţine inadvertenţe: fotografia are caracter informativ şi poate conţine accesorii neincluse în pachetele standard, unele specificaţii sau preţul, pot fi modificate de catre producător fără preaviz sau pot conţine erori de operare. Toate promoţiile prezente în site sunt valabile în limita stocului.

Altii au cumparat si...

Review-uri

Fii primul care scrie un review

Spune-ti parerea acordand o nota produsului

Alti utilizatori au fost interesati si de...

Intrebarile si raspunsurile clientilor

Ai nelamuriri?

Pune o intrebare si poti primi raspuns de la comunitate.